Jurnal de diversificare

O nouă etapă în alimentația lui bebe S este diversificarea. Un proces ce va evolua odata cu vârsta, însă pentru o perioadă îl parcurgem împreună.

Ce pot eu să fac ca părinte este să-l ascult, să-l observ, să-l întreb, să-l expun la gusturi diverse, să-i fiu exemplu, să-i dau ocazia să aleagă, să învețe să ceară dar să și refuze.

Credeați că diversificarea este numai despre alimente, textură și alergii alimentare?  În continuare vă povestesc experiența mea ca mămică-specialist despre cum se desfășoară diversificarea lui bebe S.

Am pornit cu un bagaj semnificativ de cunoștințe, cu multe lipsuri dar și multe temeri, fiind prima oară când făceam acest lucru. Multe din deciziile pe care le-am luat și modul în care am gândit startul au fost în funcție de abilitățile, preferințele și felul de a fi a lui bebe S, așadar am inceput cu o etapă pregătitoare:

Georgiana Trancau

Psiholog, logoped, mama de prichindel

“Pre-diversificare”

O etapă premergătoare diversificării, începând cu 4 luni am fost mai atentă atunci când mâncăm, ca bebe S  să fie prezent la cina/mic-dejun/prânz, să-I dau să miroasă diferite preparate/ alimente ba chiar i-am pus pe buze fructe/legume că să simtă gustul.

…pe la 5 luni era deja mare fan banană 🙂

Pregătirea

Pentru început am făcut aranjamentele pentru diversificare (scaun, poziționare, ustensile ) și foarte important, am reconfirmat și adaptat împreună cu soțul câteva reguli ale familiei in ceea ce privește alegerea alimentelor și ritualul de masă.

Poziționarea în scaunul de masa a fost mai dificilă la început pentru că bebe S stătea în șezut cu sprijin și a fost nevoie de suport în spate și lateral. Pentru o poziție cât mai corectă în scaun puteți citi aici.

Decizia

Mărturisesc că nu eu am ales ziua de start ci mai degrabă a fost decizia medicului pediatru, bebe S stagnase din a lua în greutate, la 5 luni și 3 săptămâni.

Am putut observa și câteva semne:

  • era foarte curios și ne fixa cu privirea când mâncam.
  • stătea în șezut cu sprijin
  • deschidea gura atunci când mă apropiam cu un aliment către el
  • mânca mult mai des

Prima zi

Surpriză totală, bebe S era mai mult decât pregătit, dacă eu mă așteptam doar să guste 1-2 lingurițe din mâncare, el a dorit să mănânce tot ce i-am pregătit (~100 g de legume la blender). Singura dificultate a fost că el nu știa cum se mănâncă din linguriță (mai exact nu știa să prindă lingurița cu buzele și să ia mâncarea de pe ea). Își dorea ca mâncarea să ajungă cât mai repede în guriță așa că devenea repede agitat. Am apelat la jucăriile pentru dentiție timp de câteva zile, în paralel cu lingurița (pentru că pe acelea le știa, și le mai introdusese in gură) astfel că ușor, ușor a învățat cum se mănâncă din linguriță.

Textura și introducerea alimentelor

Am ales să îi dau mâncare pasată (de fapt el a ales), in ziua 1 a avut ocazia să testeze atât mâncare “finger-food” cât și pasat, când a mâncat bucăți a avut de mai multe ori gag, scotea repede bucățile din gură, voia să mănânce, însă experiența l-a frustrat mai tare văzând că nu se satură.

La recomandarea dr. pediatru Andreea Manda am introdus legumele (diferite combinații) apoi am introdus alimente bogate în fier: cereale (o perioadă fără gluten, de la 6 luni cu gluten), proteinele, ou, lactate și în final fructele. In decurs de o lună bebe S a gustat toate categoriile de alimente și exclusesem posibilitatea apariției alergiilor alimentare.

Ce am observat în aceasta perioadă (2 luni):

  • la început, cantitatea nu este importantă (variază în funcție de zi, stadiu de dezvoltare, achiziții, erupții dentare)
  • crearea unui nou obicei (de a mânca), este foarte important, integrarea acestuia în rutina zilnică (fără excepție, chiar dacă nu mănâncă ci doar gustă) îl va ajuta sa înțeleagă mai bine mediul și să anticipeze.
  • noul obicei trebuie asociat cu emoții pozitive, bucurie că stăm împreună la masă, veselie atunci când e curios să atingă, să guste, să mănânce.
  • regulile de păstrare a curățeniei nu-și au rostul în această activitate. Aceste reguli nu fac decât să frustreze, blocheze copilul, ceea ce îi va da un sentiment negativ pe care îl va asocia cu masa.
  • urmăriți cu atenție copilul atunci când trimite semnale că vrea mai mult sau refuză mâncarea. Respectați aceste semne, nu deveniți prea intruzivi forțând copilul (atenție bunici bine intenționati). Bebe S a reacționat imediat la insistențele bunicii și a refuzat câteva zile să mănânce, ceea ce m-a făcut să evaluez procesul și să identific schimbările apărute.

Jurnalul continuă. În partea a-3- a voi povesti despre perioada de tranziție de la pasat la finger-food, despre preferințele alimentare, ce putem face când bebe refuza alimentele și alte informații.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Meniu