De ce apar tulburările de alimentație la copii?

Alimentarea este o experiență complexă care este puternic influențată de felul în care copilul interacționează cu mediu, cu părintele și cu propriul corp.

Ea este vitală pentru supraviețuire și dezvoltare, iar în situațiile în care nu este suficientă și variată poate să aibă un impact major asupra dezvoltării fizice și cognitive a copiilor.

Acestea sunt motivele pentru care se întâmplă frecvent ca familiile să întâmpine dificultăți în alimentarea copiilor încă din primele zile de viață și acest lucru are un impact major asupra stării de bine a întregii familii.

Și totuși, de ce nu mănâncă copiii, deși foamea este un instinct primar, iar nesatisfacerea ei creeaza disconfort?

Exista mai multe aspecte pe care le luăm în considerare în funcție de vârsta și unicitatea fiecărui copil și fiecărei familii.

O să evidențiem câteva dintre ele:

Cauze biologice medicale

În unele situații, cauzele medicale pot influența foarte mult procesul de alimentare: alergiile, tulburări anatomice și structurale, probleme cronice de sanatate (infecții ale aparatului respirator, probleme stomatologice), tulburări gastro-intestinale, reflux, prematuritatea și multe altele.

De aceea recomandăm consultarea unui medic pediatru care poate să determine dacă este vorba de o tulburare de alimentație sau pur și simplu o selectivitate alimentară, iar în cazul tulburărilor de alimentație poate să determine cauzele medicale din spatele ei dar și impactul acesteia asupra stării generale de sănătate a copilului.

Pentru diagnostic diferențial corect și o intervenție eficientă medicul pediatru vă va direcționa când este necesar și către alți specialiști.

Cauze legate de dezvoltarea motorie

Dezvoltarea motrică poate de asemenea să impacteze semnificativ comportamentul copilului la masa. În primele luni de viata copilul învață să-și țină capul, să se rostogolească. În jurul vârstei de 6 luni copilul poate sta în fund și adesea acesta este momentul în care începe diversificarea.

Unii copii experimentează o întârziere în dezvoltarea motrică și dacă părintele grăbește procesul, este posibil ca cel mic să experimenteze disconfort când stă în fund, pe care să-l asocieze în timp cu alimentarea.

Însă și copiii mai mari pot fi impactat de subdezvoltarea abilității de a sta în fund, și nu tot timpul într-un mod evident: aceasta poate fi cauza pentru care unii copii refuză să stea la masă și părinții se văd nevoiți să alerge cu mâncarea după ei prin întreaga casa, sau poate fi motivul pentru care copilul nu sta niciodată liniștit la masă, “se fațaie” mereu pe scaun.

Pentru dificultățile de procesare senzorială se recomanda contactarea unui psiholog specializat, iar pentru întârzierile în dezvoltarea motrică se recomandă contactarea unui kinetoterapeut. În cazul unor întârzieri semnificative de dezvoltare se recomandă consultarea unui medic psihiatru.

O întârziere în dezvoltarea motrica poate determina hiperactivitate, dificultăți de autoreglare a atenției și emoțiilor, comportament opoziționist (copilul se opune pentru a evita situațiile în care nu se simte capabil).

Dezvoltarea abilităților oral-motorii au un rol foarte important în alimentarea cu succes a copilului. Pentru ca masa sa fie o experiență plăcută copilul trebuie să aibă abilitatea de a mesteca bine, de a folosi limba pentru a gestiona bolul alimentar și de a înghiți. Unii copii au o dezvoltare mai lentă a acestor abilități și logopedul este cel care vă poate ajuta pentru a determina dacă aceasta este cauza problemelor de alimentație și să le remediați.

Cauze senzoriale

În momentul nașterii creierul copilului are 30% din dimensiunea creierului adult. Motiv pentru care copilul nu este capabil de operații cognitive complexe (de exemplu limbaj), dar nici de acțiuni motorii complexe (de exemplu mersul).

Creierul se dezvoltă prin interacțiunea simțurilor cu mediul înconjurător și cu adulții semnificativi din viața sa, încă din perioada perinatală. Bebelușul trăiește exclusiv în prezent, și se bazează pe simțuri pentru a reacționa.

Din mai multe cauze (sarcina dificilă, probleme întâmpinate în timpul nașterii, cauze genetice, prematuritate, etc.) copiii pot avea o procesare senzorială aparte, ceea ce impactează major alimentarea.

Iată câteva exemple pentru felul în care procesarea senzorială poate impacta alimentarea:

Un copil cu o procesare tactilă aparte poate refuza să atingă alimente moi sau umede, sau poate să experimenteze foarte mult stres în prezența lor, lucru care îl poate determina o asociere negativă a mesei. Simțul tactil poate determina dacă copilul atinge cu mâna anumite texturi sau nu, dar și dacă acceptă să le pună în gură.

Un copil cu o procesare olfactivă aparte poate mirosi toate alimentele înainte de a le pune în gură, și să refuze să accepte alimentele cu miros puternic. Poate exista o reacție de gag datorită mirosului alimentelor.

Un copil cu o procesare vizuală aparte poate să dezvolte o dieta alb-bej (paste, lapte, cartofi, etc.) sau poate să evite alimentele roșii sau verzi.

Un copil cu o procesare gustativă aparte poate prefera exclusiv alimentele dulci sau sărate. Poate prefera alimentele condimentate sau din contra cele fără condimente. Reflexul de gag când alimentul este introdus în gură poate fi un indicator pentru dificultăți de procesare gustativă.

Un copil cu o procesare proprioceptivă aparte poarte să prefere alimentele dure pe care sa le poate clantani, sau poate să refuze să mănânce alimente solide, mâncând pasat mult după perioada recomandată.

Acestea sunt doar câteva exemple ale felului în care procesarea senzorială impactează alimentația.

Cauze emoționale și comportamentale

Cauzele enumerate mai sus sunt obiective și pot avea impact major la nivel emoțional și comportamental.

În cele mai multe cazuri dificultățile alimentare apar din motive obiective și au un impact emoțional atât de puternic încât uneori comportamentele rămân prezente mult după eliminarea cauzelor obiective.

De exemplu, în timpul unei raceli puternice, sau în timpul creșterii dentiției copilul refuza alimentele datorită disconfortului. Părinții sau bunicii experimentează o stare de anxietate legată de acest fapt și insistă să alimenteze copilul sau sunt atât de îngrijorați încât copilul primește multă atenție pentru acest comportament. Pentru a-l determina să mănânce, adulții renunța la rutinele de masa obișnuite și nu reușesc să le implementeze din nou după ce problema a dispărut, sau s-a creat o nouă rutină asociată cu multă anxietate pentru părinte care devine în timp un cerc vicios.

Un alt exemplu poate fi: copilul nu stă la masă deoarece încă nu a dezvoltat siguranța posturală sau scaunul pe care sta nu îi oferă suportul necesar, părintele recurge la electronice pentru a ține copilul la masa, copilul nu se alimentează conștient și pierde din familiarizarea cu gustul și textura alimentelor, și consecință este că elimină treptat din alimentele acceptate.

Pentru aceste situații se recomandă consiliere privind rutina de masă.

De asemenea fiecare familie are un set de ritualuri, reguli și atitudini legate de rutina de masa și alimentație, și părinții au experiențe timpurii legate de masă care pot să influențeze foarte mult procesul de alimentație. Se întâmplă adesea ca părinții, crescând în medii diferite și având experiențe diferite sau nu aibă o viziune comună în abordarea acestor probleme.

În aceste situații consilierea parentală și psihoterapia individuală vă poate ajuta să înțelegeți mai bine dinamica relațională pentru a găsi soluții mai eficiente.

Odată determinate sau eliminate cauzele dificultatilor de alimentare cu care vă confruntați în relație cu copilul dumneavoastră, se poate stabili și implementa un plan de intervenție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Meniu