Psihiatria pediatrică este specialitatea medicală care studiază tulburările psihice la copii și adolescenți, cauza și mecanismul lor de apariție, care organizează evaluarea și asistența necesară, stabilind măsurile profilactice, terapeutice și de recuperare a copilului, precum și de susținere a familiei acestuia.
Psihiatrul de copii face parte din echipa multidiciplinară (medic-psiholog-logoped-dietetician-psihoterapeut-kinetoterapeut) disponibilă pentru a-ți oferi sprijin și ajutor în problemele de dezvoltare.
Psihiatrul de copii evaluează structura mentală a copilului pe mai multe dimensiuni: afectivitate, comportament, relații familiale și cu egalii de vârstă, limbaj, motricitate etc.
El recunoaște simptomele, le evaluează importanța și funcția în dinamica psihică particulară fiecărui copil și încearcă să le găsească rolul în constituirea stilului temperamental (personalității în curs de formare) a copilului. Psihiatrul raportează stilul temperamental la cadrul dezvoltării copilului – mediul său de viață.
Părinții sunt adesea primii care bănuiesc că bebelușul lor nu se dezvoltă cum ar trebui. Deși vârsta și modul în care el își însușeste anumite deprinderi diferă de la un bebeluș la altul, este mai bine să ceri părerea unui specialist pentru ca bebelușul tău să fie evaluat și tratat corespunzător dacă există o problemă. Întârzierea în dezvoltare poate afecta un anumit domeniu (dezvoltare motorie, de vorbire și de limbaj, de interacțiune socială) sau poate fi mai generală (întârziere globală în dezvoltare).
Psihiatrul evaluează statusul mental, atenția, percepția, memoria, orientarea, gândirea-nivelul de dezvoltare, afectul, instinctele, activitatea-comportamentul-socializarea, alimentația, somnul și personalitatea.
Alimentația este modalitatea de interacțiune precoce între mamă și copil constituind un punct de referință (formare a atașamentului și relaționării copilului cu lumea exterioară) în evaluarea diverselor stadii de dezvoltare ale copilului. În ceea ce privește alimentația, ca schimb între copil și mediu, multitudine de factori își aduc aportul – unii care țin de copil (nivel de dezvoltare, de activitate, temperament etc), alții de relația acestuia cu părinții (sentimentul de securitate emoțională, de iubire, siguranță, acceptare necondiționată), precum și dimensiunea socioculturală a alimentației.
Tulburările de comportament alimentar din copilăria timpurie sunt cele mai frecvente tulburări de comportament care fac părinții să solicite tratament medicului de familie sau pediatrului. Între 25-40% dintre copii, conform aparținătorilor, prezintă tulburări de comportament alimentar (se hrănesc foarte încet, refuză să mănânce, sunt foarte selectivi, prezintă vărsături).
Identificarea tulburărilor de comportament alimentar la copiii foarte mici este dificilă. Acestea sunt frecvent asociate altor tulburări (de dezvoltare, afective, de comportament etc). Cel mai frecvent nu se poate stabili o singură cauză a apariției acestor tulburări ele apărând printr-un cumul de factori genetici, neurologici, biologici și psiho-sociali. Poate fi astfel vorba despre o aversiune senzorială (refuzul anumitor alimente pe criterii de textură, aspect, gust, miros), probleme de reglare emoțională (copilul nu reușește să mențină o stare de calm în timpul meselor), anxietate secundară expunerii la unele proceduri medicale traumatice la nivelul gurii sau gâtului. Reacția părintelui în timpul hrănirii (controlator, indulgent, neatent) poate fi foarte importantă, dar la fel și modul de interacțiune al copilului (cooperant, care opune rezistentă, conflictual).
Uneori există și alte probleme medicale sau psihologice/ psihiatrice asociate celor legate de alimentație.
Dacă un membru al familiei dumneavoastră intamplina dificultăți în ariile descrise mai sus, nu ezitați să contactați echipa EAT-Telecare: